M-am tot gândit zilele astea că dacă tot a venit iarna să postez o compunere de-a mea din clasa a-Va (woow, au trecut de atunci 9 ani, nu-mi vine să cred...) despre iarnă. Iat-o! Cam puerilă, ce-i drept, dar eu recitind-o, îmi umple sufletul de bucurie!

,,A venit şi pe la noi iarna cu multă zăpadă după ea! Ninge atât de frumos încât nu te poţi abţine de la ieşitul afară şi obişnuitul bulgărit cu omătul rece şi pufos.
Cerul e plin de plumb şi e frig. Norii cern zăpada albă ca spuma laptelui cu nemiluita, repede şi cu fulgi mari. Totul e amorţit sub oceanul de ninsoare. Crăiasa Zăpezii, pe cine vede că îi calcă plapuma cea pufoasă, îi face umerii albi şi grei, neinteresând-o cine e. Soarele rotund şi palid, se arată cu frică printre norii cei reci. Vântul şuieră printre crengile cercelate ale copacilor, cu senzaţia că într-adevăr a venit iarna cea bogată în sărbători. Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniştite sub acoperişurile încărcate cu omăt şi aranjate cu ghirlandele de cristaluri.

Se văd nasurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci.
De sărbători, în orice casă vezi brazii ornaţi cu tot felul de ghirlande şi de globuleţe care mai de care mai colorate şi mai aranjate, de diferite modele.
Copiii bucuroşi, au ieşit afară, trăgându-se cu săniile uşoare, printre troienele călătoare, adunate ca mărgelele unui colier. Unii copii mai mici, se bucură şi ei de iarnă, râzând cu poftă pe sănii.

Magazinele gem de oameni care caută nerăbdători cadouri pentru cei dragi.
Furnica, fiind harnică, şi-a cules roadele pentru iarnă, strângându-le în cămăruţa ei de sub pământ, iar acum le poate gusta, pe când greierele îşi aduce aminte de baladele cântate şi râsetele pronunţate pe timpul toamnei, când furnica muncea pentru a avea pe timpul iernii ce mânca.