Am ajuns într-un loc care poartă multe urme. Lacul pe lângă care trec tocmai poartă o undă. Caut o bancă şi mă aşez, locul e cald. Învârtitoarea goală se mai învârte jumătate de minut. Tot parcul e uscat deşi în jurul lui e zăpadă. Ceva a stat probabil până acum deasupra lui. La orice oră intru în parc, pisicile se întâmplă să plescăie. La orice oră, firele de iarbă culcate se îndreaptă de sub talpa nimănui. Merg acasă, pe scară balustrada tremură puţin. A fost viteză, se pare. Clopoţeii de la grindă tocmai încheie un mic balans. La intrare mă primeşte fumul scurt al chibritului proaspăt stins. Pe frigider găsesc bileţelul, cerneala e încă umedă, bileţelul îl ştiu, e de mult. Paharele îşi ţin respiraţia la scurs. Clepsidra îşi numără ultimele fire de nisip. Aburul de pe geam îşi închide repede rana de claritate. Pernele secate îşi refac debitul. Spume mărunte se destramă pe săpun. Am ajuns într-un loc care poartă nenumărate urme. În locul ăsta voi face parte din ele. În locul ăsta mă aşteaptă mai multe lucruri în acelaşi timp. Pentru cine va ajunge aici, voi fi urma cuiva.